Archive for April, 2010

Mă miram până acum de fiecare dată când pe stradă, în parc, la metrou, în stație…peste tot unde aruncam privirea, îmi rămânea pe retină un scuipat abandonat fără regrete de câte un neaoș  vorbitor de dulcea limbă română. Mă enervam pe loc și, aproape neintenționat, aruncam fără glas câte un gând murdar, scos cu greu din celelalte  gânduri ale mele civilizate și, în general, pașnice. De unde până unde a moștenit poporul ăsta prostul obicei de a-și lăsa balele peste tot, ca un trofeu marcator al trecerii lui pe însoritul Dorobanți sau prin întunecatul Ferentari… (more…)

Să vorbim despre dramele din viața noastră. Despre cât de nedreaptă e lumea, despre cât de norocoși sunt celilalți. Despre cât de muncitori și onești suntem noi, despre cât de corect acționăm și despre cât de mârșavi sunt ceilalți. Să vorbim despre lipsa noastră de bani și despre câștigurile nemeritate ale celorlalți.

Să vorbim despre perfecțiunea noastră în raport cu imperfecțiunea celorlalți….

Degradant! (more…)

O lume PR-izată

Posted: April 20, 2010 in Aiurea printre gânduri...

Dacă în urmă cu câțiva ani era la modă să vorbim despre mc’donaldizarea societății, fenomen descris nu ca fatalitate ci ca firesc al evoluției societăților de consum, astăzi observ o tot mai acută tendință de PR-izare a lumii (a vieții chiar), cu toate elementele ei componente (mai mult sau mai puțin materiale). Sunt încă departe de a da un verdict irevocabil de modă sau pas în evoluție. Cert este că, din păcate, această PR-izare excesivă și forțată (sau poate doar neprofesionist aplicată), aduce un aer superficial și inconfortabil lumii înconjurătoare.

Trăim într-o societate în care totul este PR-izat. De la complimente/declarații sau la accesorii achiziționate, până la alegerea partenerului de viață (dar nu neapărat pentru o viață). De la cafeaua din excremente de pisică (nu afirm că nu ar fi ceva deosebit!!!), (more…)

Funny…mă gândisem la lucrul ăsta în weekend, iar astăzi, spre surprinderea mea, am văzut fraza și la statusul unui prieten. Coincidență sau nu…este ceea ce mă frământă de un timp încoace. Ce este puterea și cine ar trebui să o aibă? Nu mă refer aici la puterea ca forță fizică și nici la marile figuri ale istoriei, înzestrate cu puterea de a fi schimbat destine. Ce aș mai avea eu de adaugat la asta? Am în minte puterea…în actualitate. Ce înseamnă și cum este percepută. Cât contează ea în societate și cine o are. Care este granița dintre puterea reală și iluzia puterii și, mai important, ești cu adevărat puternic dacă poți decide orice? Cine îți dă dreptul de a face bine sau rău? De a impune, de a elibera, de a umili sau de a susține, de a da preț lucrurilor și oamenilor? Cine legitimează puterea între oameni? (more…)

  1. Matematica. Doamneee, ce cosmar! Dumnezeu m-a inzestrat cu multe calitati, dar si cu o ingrijoratoare incapacitate de a pricepe matematica. Ma uitam la integrale asa cum Decebal s-ar fi uitat la un LCD. Ma straduiam, vroiam…Mi-as fi dorit sa stiu…. Totul avea o limita, insa…Si totusi…am stiut din totdeauna ca matricele si logaritmii nu vor face parte din viata mea.
  2. Bisericutele. Vai de mine….imi amintesc si acum. Era grupul fitzelor fara creier, dar cu iubiti si povestiri in consecinta. Nedespartite… Mai era grupul visatoarelor, evident, fara iubiti…care papau telenovelele pe paine. Pe atunci, telenovelele erau un fel de Hanna Montanna de acum. Nu existai daca nu stiai ce a facut Jose Alfonso sau Marimar. Imbucurator este totusi ca astazi, problemele astea framanta mintile inainte de a intra in liceu. (more…)

M-am saturat de modelul asta al iubirii pe care ni-l inoculeaza contextul istoric, societatea, literatura, tampenia, filmele comerciale, miturile, marketingul sau poate chiar noi insine. Ajung la concluzia ca ne chinuim singuri tot asteptand sa se intample ceva “ca in filme”. E o prostie sa crezi ca iubirea adevarata inseamna sacrificiu de sine, pentru binele celuilalt. Si e total absurd. Cine naiba isi mai da viata de dragul iubitei/iubitului. Si, in fond…este asta un lucru laudabil? Ma indoiesc…. (more…)

Ne amintim cu totii sfatul asta, nu? Am fost invatati de mici sa nu stam la taclale cu necunonoscuti, pe strada, in parc, la scoala. Am fost invatati sa nu dam drumul la usa cand nu cunoastem figura pe care o vedem prin vizor (in cazul in care, cocotati pe un scaun, ajungeam la vizor) sau sa nu divulgam date personale cum ar fi adresa, numarul de telefon sau programul de lucru al parintilor. Si iata ca sfatul nu era rau, deloc… (more…)