Povestea iubirilor noastre triste….

Posted: April 14, 2010 in Aiurea printre gânduri...
Tags: , , ,

M-am saturat de modelul asta al iubirii pe care ni-l inoculeaza contextul istoric, societatea, literatura, tampenia, filmele comerciale, miturile, marketingul sau poate chiar noi insine. Ajung la concluzia ca ne chinuim singuri tot asteptand sa se intample ceva “ca in filme”. E o prostie sa crezi ca iubirea adevarata inseamna sacrificiu de sine, pentru binele celuilalt. Si e total absurd. Cine naiba isi mai da viata de dragul iubitei/iubitului. Si, in fond…este asta un lucru laudabil? Ma indoiesc….

 Cand iubim cu adevarat, sacrificiul suprem este sa ne iubim si sa ne conservam pe noi insine. Sa nu ne facem rau! Sa nu testam extremele care ne-ar putea pune viata/sanatatea in pericol. Pentru ca daca iubim, ceea ce trebuie sa facem, in primul rand, este sa ne agatam de viata cu o forta direct proportionala cu iubirea pe care o simtim. Ce inseamna “sunt omul extremelor”, “traiesc viata la maxim”, “viteza e viata mea”, “nu pot sa renunt la fumat/alcool/dulciuri/grasimi/sare/buny-jumping etc”, “imi place adrenalina”??? Cand iubim, tot ce putem face mai bun e sa ne protejam existenta, pentru ca altfel, disparitia noastra egoista poate distruge persoana careia, absent si indiferent, ii spunem un “te iubesc ca viata”. Daca viata noastra nu prezinta interes, ce pret mai punem atunci pe restul?

Eu cred ca iubirea adevarata presupune, in primul rand egoism. Daca esti in stare sa te iubesti pe tine insuti, suficient incat sa ai puterea de a elimina tot ce iti face rau, abia atunci poti afirma ca esti pregatit sa iubesti pe altcineva.

Evident, asta nu anuleaza importanta respectului reciproc intr-o relatie. Nici chiar a compromisurilor absolut necesare…Iar asta este o alta discutie…pentru ca nu cred in lipsa de compromis intr-o relatie reusita. Consider compromisul ca fiind lipiciul magic in atingerea armoniei.

Putem fi total independenti intr-un cuplu? Sigur ca da…dar atunci asuma-ti asta si nu te plange de singuratate in doi. Vrei armonie…that’s easy…dar pentru ca el sa manace broccoli, si tu trebuie sa il lasi pe jocuri online cu luptatori supradibensionati, care gem la fiecare lovitura de ghiulea. Vrei ca ea sa te scarpine in cap…si asta e usor…dar atunci mobilizeaza-te si maseaza-i picioarele. Asta e armonia… Povestea cu “cineva care sa te iubeasca asa cum esti” este un mit sadic pentru femei care au fost imbracate in roz toata copilaria, li s-a spus ca sunt printese, iar acum se mira ca nu exista Fat-Frumos.   

Comments
  1. Imaggo says:

    Iubirea o percepem din prisma lucrurilor pe care le traim. Daca am suferit atunci iubirea devine o “povara”, un lucru despre care spunem ca ar fi mai bine sa lipseasca pentru ca aduce numai durere. Am auzit adesea, la femeile ramite , “nu mai imi trebuie barbat in viata mea” si totusi , dupa un timp, o iau de la capat cu o noua iubire. Cred ca nu trebuie sa fim egoisti in iubire, tocmai egoismul duce la detasare. Si mai cred ca nu are legatura cu iubirea de sine. Daca incetezi ca te mai iubesti si il iubesti mai mult pe el, ai pierdut din start, deoarece sunt doua lucruri diferite. Cand te iubesti pe tine, te ingrijesti, esti verticala, esti o femeie de admirat, este o femeie ce merita iubita. Daca il iubesti mai mult pe el, incetezi sa te mai ingrijesti, sa te mai resfeti si nu mai esti femeia de care s-a indragostit si puff….s-a sfarsit.Plus ca e absurd sa compari iubirea pentru el cu iubirea de sine, si sa mai si crezi ca se elimina una pe alta.Da il iubesc, il iubesc la nebunie, dar faptul ca ma iubesc si pe mine e altceva si pot cel mult zice, il iubesc la fel cum ma iubesc pe mine, dar mai mult decat pe mine….nope, no way. Nu exista iubire ca in filme…si totusi..filmul se inspira din viata…Daca as afirma totusi ca eu traiesc o iubire ca in filme, o iubire asa cum mi-am dorit, poate ca as exagera…… defapt este pe jumatate ca in filme…tocmai pentru ca nu exista iubire ca in filme…si totusi exista…si aici vorbesc de cealalta jumatate.Si pentru ca sunt optimista , paharul cu iubire este jumatate plin …nu jumatate gol….Compromisul este obligatoriu, asa cum spui si tu este lipiciul magic, insa….acest compromis trebuie sa fie de ambele parti, daca nu….atunci este magic doar in inchipuire.Eu zic iubiti din tot sufletul chiar daca exista riscul sa va doara intr-o zi, e mult mai bine decat sa nu simtiti nimic ever……Avem nevoie de iubire, eu una am nevoie de iubire ca de aer, nu pot trai fara iubire, as fi goala in interior, nu as mai rade si tu sti ca sunt o razareata fara seaman. Iubirea ma face frumoasa…punct…
    Cu drag
    Imaggo

    • Mada says:

      U have a point, dar trebuie sa iti raspund punctual ca sa nu ma pierd in argumente. 1. Nici eu nu cred in “nu-mi mai trebuie barbat in viata mea”. E o totala dovada de lasitate si imaturitate. Viata e frumoasa in doi…si e frumoasa cand lupti cu ce e greu, in speranta a ceva frumos. 2. Eu ma refeream la un altfel de egoism, nu cel provenit din necesitatea (chiar obligatia) de a te ingriji, rasfata etc. Sigur ca astea sunt absolut necesare. Nici nu le-am mai luat in calcul. Daca nici nu te speli si ai pretentia ca celalat sa te iubeasca asa….atunci ai o problema. Eu ma refeream la acel egoism provenit din auto-conservare. Sa luam un exemplu: el e dependent de viteza. Goneste agonic cu motocicleta pe strazi, pe serpentine…etc si isi pune viata in pericol. Poate un astfel de om sa afirme ca iubeste pe cineva cu adevarat? Eu nu cred. Pentru ca atat timp cat nu ofera valoare propriei vieti si nu il intereseaza cata durere poate lasa in urma in cazul in care moare intr-un accident sau la ce carcere isi supune perechea in cazul in care va ramane imobilizat…nu poate oferi valoare altei persoane. Nu pun in calcul existenta unui copilas lasat pe drumuri. E si mai tragic. E totala nepasare. Iubesti cu adevarat atunci cand te iubesti suficient incat sa renunti la ce iti poate face rau. Eu asa vad lucrurile. 3. Iubirea ca in filme este iar un subiect separat. Dar poate sufar eu de scepticism deprimant acum…si nu mai intru in detalii :).

  2. Laura says:

    eu cred ca in iubire e mai bine sa il lasi pe celalalt sa iubeasca mai mult. e si asta o mare forma de egoism, dar daca vrei sa iubesti trebuie sa fii iubit mult mai tare.
    e destul de complicat, iar noi, femeile, in general suntem un pic mai fraiere si dam tot…. si nu e bine deloc :(

  3. Great writing, I’ve been looking for that!?

    -My regards
    Kermit

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s