Grăbește-te turcește…

Posted: May 11, 2010 in Aiurea printre gânduri...
Tags: , , ,

Nu mă număr printre românii dornici de zboruri internaționale, care imediat după ’89 au dat fuga pe meleaguri turcești, nu pentru culturalizare și schimb de experiență, ci pentru negoțuri ieftine prin talciocuri. Eram oricum mult prea mică atunci…prin urmare am așteptat 20 de ani până să calc pe pământul modernizat al lui Ataturk…Mai bine mai târziu, decât niciodată, nu? Și iată că unul din primele gânduri care mi-au venit în minte a sunat cam așa…. cum se face că de 20 de ani de când venim aici, nu am reușit să învățăm nimic de la ei? Și nu am reușit să aducem în România decât aur, tutun,  rahat  turcesc și alte rahaturi ? Și cum pot românii fi elevi atât de slabi încât să nu prindă, nici după 20 de ani, lecția de civilizație?

Sigur, mă mândresc cu originile mele dacice, dar asta nu înseamnă că nu am toată stima pentru turci. Bravo lor! Ne dau lecții la toate capitolele. Și lecții grele…

Păi să vedem care ar fi diferențele:

–          la Istorie….românii încă se mândresc cu bătălia de la “Rovine în campii” sau cu cei doi dinți pierduți de profetul Mohamed, la Călugăreni. Ei da…cam cu legendele astea ne hrănim (fără măcar să le punem la îndoială veridicitatea)…și cam atât… în rest, monumentele noastre istorice sunt pline de grafitti, zgârieturi, Gigei + Mărioare = love, desene vulgare și rahați românești. Nu mai zic de lipsa plăcuțelor cu informații, lipsa pliantelor, a indicatoarelor. Turcii, în schimb…se laudă cu fiecare piatră străveche, fiecare așezare, fiecare templu în ruină…și bine fac…pentru că știu cum să își prezinte istoria, cum să-și ateste existența, cum să își motiveze acțiunile din trecut. Pentru că ei au un cult pentru trecut. Și respect pentru propria istorie.

–          La religie… românii parcă nu au depășit încă stadiul de larvă. Imi cer iertare urechilor sensibile, dar astă e adevărul. Nu vorbesc aici despre intensitatea credinței, ci despre modul de organizare, despre comportamentul enoriașilor în Biserică. Suntem precum oile oarbe, care se împing, care se calcă în picioare, care miros urat, care țipă și înjură, într-o debandadă totală….pentru că, de…oamenii vin la purificare spirituală, la toleranță și iertare reciprocă. Pentru turci, religia se reflectă în comportamentul de zi cu zi. Sunt politicoși, organizați. Se respectă reciproc…cel puțin, se respectă mai mult decât o fac românii. Pentru că au un cult față de divinitate. Și respect față de celelalte religii, pe care nu le neagă.

–          La educație civică… ei da, am mai avut referiri la comportamentul civic al românilor. Și nu e o mândrie să vorbesc despre asta. Nici despre mizeria pe care o lăsăm în urmă, nici despre lipsa de toleranță, responsabilitate sau comportament pro-social pentru comunitate. Românii sunt egoisti și delăsători, de ce să ne ascundem după deget? Până când să ne îmbrăcăm cu poleiala victoriilor lui Mircea cel Bătrân? Cei care fac imagine bună țării sunt prea puțini…și de cele mai multe ori, nu trăiesc aici. și mi se pare corect, pentru că excelența trebuie răsplătită excelent. Așa că dacă propriul popor nu te apreciază laadevărata valoare, nu e condamnabil să te lași adoptat de alt popor. Am rămas uimită de curățenia cu care te întâmpină Turcia, de responsabilitatea turcilor față de tot ceea ce le aparține. Pentru că au un cult față de propria țară. Și respect față de propriul popor.

–          La turism… aș fi tentată să scriu doar “no comment”… pentru că e deprimant să vorbești în van despre turismul românesc. Ne-am lăsat propria țară în paragină și părem să nu observăm asta. Sau nu ne pasă…din moment ce tot se înmulțesc zborurile internaționale și vacanțele pe plaje mai însorite, mai curate, mai bogate, mai îmbucurătoare…mai oricum decât litoralul nostru trist și urât mirositor, plin cu alge lăsate să putrezească, plin cu grobienii noștri neaoși care scuipă semințe în nisip. M-am chinuit să găsesc un filtru de țigară pe plaja turcească…și n-am reușit. Deci se poate! Pentru că ei știu să facă turism, știu să își respecte clientul, știu să îi ofere calitate și răsfaț. Știu că dacă își mulțumesc vizitatorul, vor avea de câștigat nu doar profit, ci și respect, capital de imagine, recomandări, faimă, clienți mai multi…și un mulțumesc sincer, indiferent de limba în care este rostit.  

–          La muzică…. ei da, la muzică. Pentru că noi avem tineri români care își reneagă rădăcinile (strâmbând din nas la folclor) și fredonează versurile simpliste și bubuistice ale muzicii occidentale. Avem artiști care nu știu să lege o frază coerentă în engleză, la interviuri ad-hoc, dar refuză să cânte în românește pentru că țelul lor este “să iasă în afară”. În tot acest timp, turcii îți promovează muzica actuală care păstrează influențele ritmurilor tradiționale. Tinerii o dansează cu bucurie, iar artiștii o cântă în limba maternă, fără nicio jenă că nu se adaptează standardelor simpliste și bubuistice ale muzicii occidentale.  

Poate singurul inconvenient pe care l-am întâlnit acolo este lipsa de punctualitate. Toți erau extrem de relaxați și înceți. Și uite că au ajuns totuși, departe. Noi suntem grăbiți tot timpul….și, paradoxal, batem pasul pe loc.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s