Părinților mei….

Posted: June 1, 2010 in Aiurea printre gânduri...

E Ziua Copilului, însă fără voi, n-aș fi avut niciodată șansa de a fi trăit o copilărie atât de minunată. Vă mulțumesc pentru că m-ați dorit și pentru că mi-ați dat viață. Vă multumesc pentru că sunteți de fiecare dată acolo unde și eu ar fi trebuit să fiu mai des… Și vă mulțumesc pentru că sunteți tot ce am mai bun.

Imi cer iertare pentru cuvintele sărace pe care le am în fiecare zi, când vă vorbesc. Imi cer iertare pentru că nu știu să vă îmbrățișez mai des sau să zâmbesc mai mult.  Îmi cer iertare că nu spun mai des “mulțumesc”…

M-am obișnuit să știu că sunteți acolo și tot de acolo să-mi iau puterea, deși încăpățânarea m-a făcut să nu vă caut umerii pentru a plânge. Și știu că veți fi acolo mereu, ori de câte ori voi cădea.

Imi amintesc toate jucăriile cu care mi-ați colorat copilăria și pe care le primeam ca pe un drept cuvenit, fără să știu niciodată cîte eforturi ascundeau. Și îmi amintesc discurile de vinil care mă încântau cu povești. Îmi amintesc cum mă plimbați în cîrcă și cum vedeam lumea de sus, fără să o înțeleg. Au fost ani în care, dimineață de dimineață și seară de seară, mă luați de mână pentru a mă duce și a mă aduce de la gradiniță, iar mai apoi, îmi amintesc toate acele încurajări de a mă determina să învăț bine și să iubesc cărțile. Imi amintesc încrâncenarea cu care îmi doream libertatea altora ca mine, fără să știu că rațiunea voastră de a fi eram eu. Fără să cred că toate eforturile voastre se concentrau în jurul meu. Și poate că nici acum nu realizez asta pe deplin, însă roșesc pentru clipele în care, din egoism, am crezut că eu sunt cea neînțeleasă.

Vă mulțumesc pentru că sunteți! Nu pot decât să sper că voi fi un părinte la fel de bun pentru copilul meu, care cu siguranță va avea cei mai minunați bunici din lume, iar eu, ca mamă, îl voi dezamăgi în anii adolescenței, interzicându-i deplina libertate de mișcare și toate acele iluzii trecătore care încântă, dar care nu aduc nimic bun.  

La mulți ani! Dacă este Ziua Copilului, este, în mod cert, și ziua voastră.

Nu găsesc cuvinte să vă spun cât însemnați pentru mine….și poate de-asta nici nu le folosesc niciodată. Paradoxal, cuvintele mi-au fost întotdeauna prieteni buni, însă nu m-au ajutat niciodată să-mi descriu sufletul. Poate că sunt un cactus greu de mangâiat, dar voi …voi sunteți cele mai frumoase flori pe care le am în viață.

Comments
  1. anomar says:

    Intr-o lume asa agitata si tehnologizata, din pacate, uitam de lucrurile simple , de cei dragi , uitam sa mai plantam un pom, o floare… Ne trezim la o varsta si cand punem in balanta ce am facut, ce am realizat… ne da cu minus tocmai pentru ca nu gasim satisfactii si nu avem ce sa povestim mai departe. Astia suntem! La multi ani!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s